Pe Morar am să mă sui!

     Până mai ieri praful s-a depus straturi-straturi pe bocanci, rucsac şi restul recuzitei montane. Anu` ăsta n-am interacţionat cu muntele prins fiind cu alte activităţi, în afara a două-trei cărări bătute.

„Voi pleca, undeva,/Aproape de tine,/Te voi găsi/Oriunde ai fi

Vei avea, undeva,/Un loc pentru mine,/Vei veni/Într-o noapte şi-o zi”

     Fredonând versurile pornesc în puterea dimineţii împreună cu Alex C şi Alex J, spre Buşteni, spre Colţii Morarului. O utopie până … alaltăieri, când am primit invitaţia telefonic. Adrenalina-mi crescuse imediat după terminarea apelului. Reticenţă faţă de necunoscut, imaginea impozantă a Morarului cu ale sale ace, traseul nemarcat, alpinismul şi tehnicitatea sa conferă şevaletul pentru crearea tabloului optim: frică şi dorinţă contopite armonios.

     Cele vreo două ceasuri scurse bătând poteca între Plaiul Fânului şi Poienile Coştilei, Văii Cerbului, Morarului sunt un prilej bun de a începe ziua cu simţurile alerte. Excrementele de urs şi mistreţ sunt dese, fix în cărare!, iar urmele râmatului pot rivaliza cu ceea ce lasă-n urmă plugurile performante. Toţi cei trei tizi ne minunăm de acest spectacol.

     Joncţiunea dintre Valea Morarului şi pasajul marcat cu triunghi roşu din vecinătatea poienii omonime reprezintă punctul în care apucăm firul văii dintre Morar şi Bucşoiu. De-aci nu mai există marcaj turistic. Doar colţii muntelui se ridică sus de tot, peste alte feţe stâncoase; impun respect. Priveliştea-i foarte frumoasă! Dar parcă nu-i loc pentru mine aici… “Aş vrea să stau doar o clipă cu tine… Şi gândul ăsta-mi poartă paşii pe drum”.

     Abordăm Râpa Zăpezi, iar de la primele pasaje de stâncă e nevoie de ham, coardă, atenţie maximă, teoria dobândită-n timp, trecutul montan, condiţie fizică foarte bună, experienţă de viaţă (atât cât e!) şi de tot bagajul purtat de Alex C de peste 20 ani. El conduce ascensiunea, nu-i loc de eroare! Dar totu-i o imensă bucurie, o stare şi o trăire greu de aşezat în cuvinte pe tapet.

     Urcăm astfel câteva ore bune până sub Acul Mare (Creasta Ascuţită). Bucuria și tot apanajul adiacent asceniunii au cernut rapid nisipul în clepsidra timpului. Olala, e cam târziu!, constatăm la unison într-o scurtă pauză de masă. Rapid analizăm contextul şi decidem evacuarea. Într-un asemenea loc necunoscut decizia-i doar una: coborâm pe unde am urcat. Ştim ce ne aşteaptă; nu-i locul şi momentul pentru experimente, improvizaţii ori alte aventuri. Din nou Brâna Mare a Morarului, Valea Zăpezii. Sau mult rapel, alte ore în coardă, iar expertiza lui Alex C şi două săritori traversate la lumina frontalei. E beznă.

     Sub mine se cască abisul, iar lumina lanternei îmi călăuzeşte paşii spre câteva prize doar. Tot restul e învăluit într-un negru desăvârşit. Perfecţiunea nopţii e spartă de limbile de lumină trasate alandala de lanterne. Coborâre-n negura nopţii, jocul luminilor lanternelor, sălbăticia locului, umbrele, gravitaţia, pulsul, adrenalina, fibrele musculare tensionate nasc desăvârşirea pe care, citându-l pe Avram Iancu din a sa carte Schimbarea eşti tu – “Ar fi hilar să descriu sentimentul şi trăirile din acel moment. Sunt trăiri unice, pe care le păstrez cu drag în tezaurul amintirilor mele”.

     Ce moment şi-au găsit frica şi iubirea să valseze zăpăcindu-mă! … “Cu tine sunt, oricât aş fi de departe,/Şi am rămas la fel, aşa cum am fost./La orice oră din zi şi din noapte/Aştept s-aud iar paşii ce-i cunosc.”… Contează să fac, nu să fiu, şi să fac bine!; altceva nu încape în aceste clipe.

     După două ore de alpinism la lumina frontalei prindem firul Văii Morarului, iar cu acest prilej dezechipăm hamurile. O uşurare venită să înlăture tensiunea acumulată în ultimile ceasuri. Dar bâjbâiala continuă, spre juma` de ceas, în căutarea potecii marcate cu triunghi roşu. E şi asta o experienţă inedită. Ce înseamnă rutina, cotidianul şi tot confortul nociv care derivă din asta!

     Pădurea e de-o frumuseţe aparte. Urmează alte două ore în care ne încântă atipicul – sunt la a doua experienţă pe cărări montane întunecate. Nu-s fan, dar mă bucur şi acum tocmai pentru a-mi suprima neliniştea. Zgomotele răzleţe, dar intense, îmi amintesc că sunt într-o pădure în care sărmanii urşi au nevoie de hrana milostivilor care-i hrănesc dintr-o prostie incomensurabilă din compasiune.

ATENŢIE!!! – Nu recomand parcurgerea acestui traseu

     Traseul este nemarcat! Această ieşire la munte a fost bine documentată şi calculată, chiar dacă am revenit în civilizaţie cu mult după lăsarea întunericului. NU era musai să atingem Colţii Morarului. Participanţii au experienţă în aceste ture, fiind şi foarte bine pregătiţi fizic. Alex C este ghid montan, instructor de alpinism şi escaladă cu o experienţă vastă – peste 20 ani.  Alex J este şi el din acelaşi film; foarte bun. Am fost foarte bine echipaţi (îmbrăcăminte adecvată, hrană şi apă suficiente pentru a înopta chiar pe munte în condiţii cât mai sigure), iar recuzita tehnică a cuprins tot arsenalul unei abordări alpine a Muntelui Moraru. Nu vă aventuraţi pe acest traseu decât după o evaluare corectă a potenţialului vostru, a echipamentului necesar unei astfel de ieşire pe munte. Calculaţi bine timpii de parcurgere a traseului. Neapărat, mergeţi doar foarte bine pregătiţi şi cu cineva experimentat, care să ştie zona şi deţine cunoştinţe temeinice de alpinism şi escaladă pe care să le şi pună în practică optim. Traseul este foarte lung şi foarte solicitant din punct de vedere fizic, iar diferenţele de temperatură, de asemenea, mari.

     Descoperiţi aventura în siguranţă; muntele e prea frumos pentru a nu-l mai vizita! Dacă doriţi, faceţi-o Compact, o noapte şi-o zi. 😉 Sau când doriţi.