– Bel, hai! Vino, pleacă autocarul!
– Dă-l în mă-sa!, mi-e somn, și se scufundă și mai și în așternut.
– Hei, te-ai născut obosit și vrei cumva să te odihnești în cursul vieții? Îl pierzi și pe ăsta și tre` să-l aștepți un ceas pe următorul. Scoală!
…mi-a mintesc de prieteni și de iubită …
– Scoală! Deja ai dormit toată dimineața. Am terminat cartea de mult, sunt moartă de plictiseală.
– Îhî, și-i întoarse spatele.
– Bine, fie! Poți să și putrezești, eu nu mai trag de tine. Plec. Sună-mă când te trezești. Continuă să citești Costiera Amalfitana