E de bon ton pălăvrăgeala despre educarea cu blândețe a copiilor, de la biberon până … până dincolo de locul în care mutul și-a înțărcat iapa. Dar cum să te ingrijesti de propria odraslă când tu habar nu ai să te ocupi de tine însuți, să-ți gestionezi trăirile, emoțiile, viața în general? Faci ce și cum poți trecând prin timp. Sau apelezi la cei care se pricep.
Peste sfarșitul de săptămână am asistat la dizertația susținută de opt copii prin glacialul Ciucaș, la finalul cursurilor parcurse succesiv în munții Baiului, Piatra Craiului si Bucegi. Ieșirile nu au fost doar despre bulgăreală și construit cazemate sofisticate. Modulul intensiv de excursii combinate cu sesiuni teoretice online au pus bazele și au sedimentat informații despre drumeții montane, dar în special cu parcurgerea cărărilor în condiții hibernale.
Ciucașul nu putea fi decat optim pentru educație montană și prin aventură: grade sub limita înghețului, rafale de vant foarte puternice, nori care să pună probleme serioase de orientare în traseu, zăpadă și gheață din belșug. Muntele a oferit ceea are mai bun, iar copiii (8-12 ani) s-au desăvârșit departe de confortul familial și al aplicațiilor digitale, primind admirația adulților depășiți pe traseu și, cel mai important, cunoștințe și trăiri pentru eternitate.
Un aspect esențial, care merită subliniat, constă în faptul că fiecare copil și-a pregătit singur bocceaua, iar asta se traduce prin cunoașterea exactă a conținutului rucsacului. Le-o fi fost greu părinților să nu-i dădăcească, felicitări!
Pentru că în viață e mereu loc de multa imperfecțiune, în potolul de la cabana nu s-au regăsit avocado, frunze de spanac, pâine integrală și alte sănătoase, nu. Șnițelul și cartofii prăjiți au fost vedetele.
Târziu, de pe banchetele microbuzului aflat în drum spre casă, s-a auzit doar atât:
Suntem noi, Exploratorii Prin zăpadă am pornit. Până la căderea serii Ne-am plimbat, ne-am bulgărit. Am obosit...
AlexandruAlupei .Blog 