Final de drum. Pe podium

După ce toate greșelile au dispărut iertându-mă, îmbrățișez clipa. Briza-i ușoară, lumina reflectoarelor începe să se estompeze. Nu m-am săturat să mă joc, nu-s sătul de acești doi ani și jumătate. Nici măcar nu lăcrimez privind strălucitorul soare. Dar sfârșitul vine mult prea curând și nici măcar nu-mi doresc mai mult timp.

Scot șublerul, e momentul statisticii. Progresia se conturează și ea, inerentă fiind imediat după ce am îmbrățișat noul embrion. Acum e despre triatlon.