Jurnalul Ironman poate fi citit aici, integral
Mamăăă, ce bine am dormit! Și mult! Opt ore. Surâsul se dispersează privind pe după storuri ploaia maruntă. Și pentru că vremea nu-i frumoasă sau urâtă, doar e pur și simplu, revin la starea euforică de îndată ce îmi suflec mânecile.
În afara manetei frânei spate (atârnă) restul echipamentului e brici. Montez și reglez bicicleta, ung lanțul, fumez în timp ce sorb un espresso mai tare ca pălinca, înfulec un croissant, două felii de chec cu ciocolată și o prăjitură dumnezeiască cu fistic și migdale; mă înfințez la stand pentru ridicarea pachetului de concurs. Numai după ce trec de procedurile de verificare … îmi revine scena cu Ștefan Iordache în Cel mai iubit dintre pământeni, cu deosebirea că nu mă uit dușmănos. Sper! Continuă să citești 16.09 – Căzut din pom