Simt efervescența chiar de la aterizare, când eternul ropot de aplauze curmă emoțiile adunate în aeronavă de-a lungul zborului. Dar mai contează prostul obicei, aici, la poalele Vezuviului?!
Doar câțiva pași îmi sunt suficienți, eticheta-i pusă. Demențial! Plus dragoste la prima simțire. Zarvă, viață, legea junglei, pitoresc, dezordine și mult jeg, toate într-un singur oraș. Sau dolce vita!
De cele mai multe ori în cutia poştală găsesc eternele facturi, dar şi reclame, „campanie electorală”, ziare şi, mai rar, amenzi de circulaţie. Astă-dată însă dau peste invitaţia la botezul piciului lui Ovidiu şi al Andreei. Să nu omit, dar invitaţia sosise şi prin viu grai, telefonic. Ce mai!?, norocul surâde iar.
Bagajul a dormit la uşă, iar pe el itinerariul următoarelor trei zile: Mănăstirea Hurezi, atelierele de ceramică din Horezu, peşterile Polovragi şi Muierilor, Defileul Jiului şi Hunedoara plus împrejurimile, sau puţin din Ţara Haţegului – Castelul Huniazilor, lacul Cinciş, Mănăstirea Prislop şi biserica din Densuş. Adică plaiuri bătute pe-îndelete, cu ani în urmă.
Călătoria începe cu dreptul. După o oră de trafic bucureştean (13 km) constatăm că hainele au rămas pe umeraş. Flavia, drăguţa, s-a sacrificat, întorcându-se cu metroul de la cuca măcăii. Astfel s-au pierdut aproape două ceasuri. În fine, pornim pe la prânz, spre Horezu, via Piteşti. Continuă să citești Puţin Haţeg
Toată copilăria şi-a petrecut-o lipit de televizor. Doar în preajma anului nou. Îşi urmărea idolii concurând în Turneul celor patru trambuline. Un adevărat festin al săriturilor cu schiurile. Janne Ahonen, Andreas Goldberger, nesuferiţii Adam Malysz, Sven Hannawald sau Martin Schmitt concurau şi la Garmisch-Partenkirchen, pe Große Olympiaschanze, în a doua etapă a celebrei competiţii. Şi cât îi admira pentru îndrăzneala, curajul lor nebun!
AlexandruAlupei .Blog 